Marte în mitologieMarte-Ares apare în mitologie ca fiul lui Jupiter şi al Junonei-Hera. Cu educaţia lui este însărcinat un titan care, observându-i înclinaţiile belicoase, îl învaţă şi dansul pe lângă exerciţiile necesare luptei. Marte caută discordia, războiul şi înfruntarea, apărând adeseori într-un car de luptă condus de fiii săi, Teroarea şi Spaima. Format în arta războiului, zeul iubeşte bătăliile, se înconjoară cu un teribil vacarm şi, adesea învins, se ridică întotdeauna pentru alte lupte. În mai multe pasaje din lliada, Homer prezintă întoarcerea zeului în Olimp comparându-l cu "un nor gros, sumbru, plin de furtună, ce acoperă cerul, acompaniat de rafalele furioase ale vântului". Dar nu trebuie să vedem numai o brută în zeul războiului, ci şi entuziasmul ce urmează unor fapte glorioase. El este certăreţ, fără îndoială, dar e la fel de brav, ştie să comande, să formeze trupele, să le înarmeze. El impune disciplina prin ritmul clar, sacadat, se arată înţelept la sfat, îndrăzneţ în acţiune şi decis în luptă. A construi o tabără, a hrăni trupele, a se informa asupra adversarului, a trăi pe cheltuiala ţării, a o guverna, a pleda cauza sa şi mai ales a altora, a dicta o pace înţeleaptă intră de asemenea în atribuţiile sale. El are o inteligenţă practică, lucidă. Excelează în a distruge, dar ştie să construiască, să multiplice eforturile de apărare, să utilizeze mijloace de acţiune. El imprimă inimii noţiunea de datorie, menită să depăşească urgia. El este cu mult mai sensibil la aspectele fizice, carnale, decât la problemele de inimă. Nu trebuie să uităm că, deşi războiul este un uragan nimicitor, el a sprijinit uneori dezvoltarea civilizaţiei. Cum altfel ar accepta oamenii să se unească, să se schimbe, fără ameninţarea unui pericol? Mai mult decât interesul, teama se pare că a fost, alături de sânge, cimentul din care s-au format naţiunile. Marte exprimă calităţile şi capacitatea unui zeu teribil, tiranic. Să nu vedem numai brutalitatea în Marte, ci şi voinţa fără de care nimic nu s-ar fi putut edifica.