Saturn în mitologieCronos, la romani Saturn, se confunda cu timpul care se scurge, care distruge totul, iar domnia lui simboliza tocmai această putere a timpului asupra întregii lumi. De aceea, artiştii obişnuiau să-l zugrăvească sau să-l sculpteze pe Cronos cu umerii înaripaţi (timpul care zboară), având alături globul pământesc şi o clepsidră; în mână are de multe ori secera de diamante, seceră care înseamnă sfârşitul tuturor lucrurilor. în mitologie apare ca fiul lui Uranus, Cerul, şi al Geei, Pământul. La cererea mamei, ce-i furnizează arma necesară, el luptă contra tatălui său, îl mutilează şi îi ocupă locul, ca stăpân ceresc. După victorie, prima decizie o reprezintă căsătoria cu Rhea (încarnarea principiului feminin, pasiv, inert, echivalent Geei, a cărei fiică este), menită să dovedească oamenilor că timpul hotărăşte cele ce se petrec pe pământ. Uniunea este consfinţită prin apariţia unui mare număr de descendenţi: Jupiter, Pluton şi Neptun, zei, şi Junona, Vesta şi Ceres, zeiţe. Dar istoria se repetă - un amănunt esenţial, prea des uitat - şi, la rândul său, Saturn cade sub blestemul tatălui şi sub loviturile fiului, Jupiter. Din punct de vedere cosmogonic, Saturn reprezintă primul dintre marile astre apărute în sistemul nostru solar, iar copiii săi vor fi planetele născute la limitele eterului. Pentru a evita tulburările în Univers şi absorbţia prin efectul cumulativ al masei, el a încercat să anihileze forţa lor. Viaţa lui Saturn-Cronos relevă unele raporturi deconcertante şi fixează calităţile astrelor. Duritatea, orgoliul, spiritul de răzbunare lui i se datorează, împreună cu insensibilitatea, arta de a se înşela datorită aparenţelor, fără a o putea admite, încercările sau înfrângerile strălucitoare: închisoarea între două tronuri şi exilul final în decădere şi solitudine. Aspru, stăpânul timpului continuă promenada sa solitară, incapabil să ierte, făcând tenebroase şi profunde calcule pentru a provoca prăbuşirea celor care i-au răpit locul, gelos pe toţi şi pe toate, la fel de ranchiunos, cât şi înţepenit în idei. Acest zeu este savant; el a adus, pe lângă agricultură, cu soliditatea şi energia ţăranului, şi instituţiile religioase, cu conducerile sacerdotale. Lingvistic, se pare că formarea cuvântului "coroană" provine de la Cronos, iar ceremonia de încoronare era o hierogamie cosmică de împreunare cu timpul. Mai este interesant de amintit că în luna decembrie, pe durata a cinci zile, se sărbătoreau la romani Satumaliile, când stăpânii serveau sclavii, care nu aveau dreptul să se răzbune pentru cele îndurate. Astfel, se transmite un mesaj prin care suntem preveniţi că stăpânul de azi poate deveni sclavul de mâine şi invers, căci Saturn este cel ce mânuieşte mâna destinului.