Soarele în mitologieSoarele este stăpânul zilei, cel ce patronează viaţa şi iluminează prin inspiraţie şi entuziasm, luptătorul divin care regenerează fizicul şi moralul, cel ce străluceşte magnific fecundând, dar şi arzând uneori, cel ce distruge miasmele, aducând sănătatea. Pentru a-l cunoaşte, trebuie să ne raportăm la încarnarea sa mitologică - Apollo (fiul lui Zeus şi al zeiţei Leto - cu semnificaţie celestă) şi Hercule (fiul lui Zeus şi al pământenei Alcmena - cu semnificaţie terestră). Zeul Apollo semnifică lumina însufleţitoare a soarelui, esenţa divină şi nu trebuie confundat cu Helios - soarele propriu-zis -, de factură planetară, deci inferioară. Venerându-l pe Zeus, el are poziţia de a vesti oamenilor voinţa inflexibilă a stăpânului Olimpului; deci raporturi cu ideea de lege, ordine şi legătură cu divinul. Datorită faptului că Apollo a fost purificat după uciderea balaurului Python, el a putut să devină zeul care îndepărtează răul şi purificatorul prin excelenţă. În unele tradiţii, legate mai ales de vestitul oracol din Delfi şi marea preoteasă Pithia, extazul, viziunile apolliniene incită inteligenţa şi deschid calea meditaţiei; în fond, ele conduc la înţelepciune. Apollo este "cel ce săgetează", situaţie ce relevă stăpânirea la distanţă şi, deci, detaşarea de "imediat", de vâscozitatea concretului, alăturată calmului şi seninătăţii pe care o implică orice efort de concentrare. Apollo revelează oamenilor calea ce duce de la "viziunea" divinatorie spre gândire, reuşind astfel să exorcizeze elementul demonic, implicat de orice cunoaştere ocultă. Inteligenţa, ştiinţa, înţelepciunea, desăvârşirea spiritului sunt exprimate prin excelenţă în celebra formulă de pe frontispiciul templului din Delfi: "Cunoaşte-te pe tine însuţi." Acest tânăr de o frumuseţe deosebită, dar mândră, este considerat oblăduitorul celor nouă muze, datorită vocii divine şi talentului în mânuirea lirei. Atracţia către artă, jocuri şi bucurie (lumina din suflet) nu împiedică izbucnirile de orgoliu şi pedepsele nemiloase la apariţia unui concurent (legenda lui Marsias - iscusitul cântăreţ din flaut -, potrivnicul său).