Unealtă agricolă sau de pescuit care poate avea doi sau trei dinţi (trident). Furca cu doi dinţi (două coarne) simbolizează polaritatea şi tendinţa de diferenţiere a două principii având o origine comună. Prin ambivalenţa sa, e apropiată simbolismului răscrucii (bifurcaţiei). Cei doi dinţi ai furcii sunt uneori asociaţi gurii (dinţilor monstrului), de unde şi folosirea ei ca emblemă a diavolului. A servit ca instrument de supliciu al sclavilor. Furcile Caudine este supliciul aplicat soldaţilor romani care au suferit o înfrângere ruşinoasă din partea samniţilor în trecătoarea Caudinum şi au fost puşi să treacă pe sub furcile jugului.

vezi şi alt simbol



BIBLIOGRAFIE:

*.* (2009) Dicţionar de simboluri (coord. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant), Editura Polirom, Iaşi
Evseev, I., (1994) Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timişoara