Denumirile populare ale acestei insecte (făclieş, fânăraş, focul-lui-Dumnezeu, scânteuţă) ca şi unele epitete ("feciorul Dracului", "puiul Satanei", "ochiul Dracului") atestă, atât ambivalenţa sa, cât şi principalul motiv al mitologizării sale: e o vieţuitoare care luminează noaptea. În Extremul Orient (Vietnam, Japonia) este întruchiparea sufletului eroilor. În mitologia populară românească apare ca metamorfoza unui înger îndrăgostit de o pământeancă şi care, nedorind să se întoarcă în cer, a fost prefăcut de Dumnezeu în licurici. Pe de altă parte, este considerat şi întruchiparea unui duh malefic al nopţii: "Licuriciul e ochiul Dracului, de aceea nu-l lua în mână că te duce"; "Cine are licurici pe lângă casă e semn că acela e prieten Dracului". Fiind sursa unei lumini stranii, palide, şi sterpe, licuriciul e valorizat preponderent negativ şi este aşezat mai aproape de figurile malefice decât de cele benefice.

vezi şi alt simbol



BIBLIOGRAFIE:

*.* (2009) Dicţionar de simboluri (coord. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant), Editura Polirom, Iaşi
Evseev, I., (1994) Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timişoara