Simbol al muncii, al activităţii transformatoare, dar şi al puterii, posesiunii şi dominaţiei (cuvântul evreiesc iad înseamnă "mână" şi "putere"). Este şi un simbol al comunicării şi înţelepciunii: limbajul mâinilor (gestica) e folosit în toate civilizaţiile lumii. Imaginea mâinii pe pereţii peşterilor paleoliticului din Oltenia, după unii cercetători, "ar fi un simbol solar" , după alţii, această imagine o reprezintă pe zeiţa apotropaică. În orice caz, legătura mâinii cu soarele şi funcţia sa de translaţie energetică e reflectată în basoreliefurile egiptene datând din epoca faraonului Akhnaton ("discul lui Aton") care introduce un cult solar: e reprezentat vorbind supuşilor în timp ce soarele coboară o ploaie de raze-mâini asupra faraonului şi-a soţiei sale Nefertiti. Zeul solar al celţilor Lugh mai este numit Lamhfada ("Mână lungă"). În creştinism, mâna Dorinului e simbolul puterii divine supreme. Mâna e şi simbolul ajutorului (expresia a da o mână de ajutor): divinităţile tutelare ale Orientului ţin în nenumăratele lor mâini "comorile care îndeplinesc toate dorinţele", în cultura multor popoare, mâna dreaptă are o valorificare pozitivă, iar cea stângă - negativă (lat. sinister - "sinistru" < sinistra "mâna stângă"). Mâinile sunt metonimii ale dorinţei, mai ales în limbajul erotic. Mâna e simbolul inteligenţei. "Omul e inteligent - spunea Anaxagoras - pentru că are o mână". Poate să mai însemne credinţă, fidelitate, cinste, ocrotire etc. Exisă o ştiinţă străveche a citirii caracterului şi destinului omului după mişcarea mâinilor sau după desenele din palmă, care se numeşte chirologie sau chiromanţie.

vezi şi alt simbol



BIBLIOGRAFIE:

*.* (2009) Dicţionar de simboluri (coord. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant), Editura Polirom, Iaşi
Evseev, I., (1994) Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timişoara