Este simbolul protecţiei; ea e considerată o a doua "piele a omului". A fi dezbrăcat e un semn al abandonului, al goliciunii morale. A da cămaşa cuiva e semn al dăruirii. Ca piesă intimă legată de trup, e un substitut al persoanei ce o poartă, de unde prezenţa ei în farmece şi alte acte de magie albă sau neagră. Sunt valorificate simbolic materialul din care e făcută cămaşa, culoarea, ornamentele, forma ei. E prezentă în toate riturile de trecere şi ceremoniile de iniţiere. Poate avea funcţia unui obiect de sacrificiu (substitut simbolic al sacrificiului uman) sau un rol apotropaic. Cămaşa ciumei la români, ţesută şi cusută într-o singură noapte de femei bătrâne sau de fecioare şi aşezată în calea presupusă a molimei, era o modalitate magică de apărare.

vezi şi alt simbol



BIBLIOGRAFIE:

*.* (2009) Dicţionar de simboluri (coord. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant), Editura Polirom, Iaşi
Evseev, I., (1994) Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timişoara