Această plantă legumicolă are multiple valorificări simbolice datorită formei ei de bulb, structurii în formă de foi fără miez, cât şi valenţelor ei nutritive, mirosului pătrunzător, în filosofia indiană e simbolul structurii personalităţii, care prin experienţe spirituale succesive ajunge la vacuitate, identificată cu o contopire cu spiritul universal (Brahma). La egipteni era o plantă apotropaică, un garant al jurământului sacru şi o ofrandă rituală destinată zeilor şi spiritelor strămoşilor. La traci era un dar de nuntă, deoarece i se atribuiau şi însuşiri afrodiziace. La români se mai păstrează urmele unui cult al cepei manifestat în virtuţile sale medicinale în unele tabu-uri şi în prezenţa ei în prezicerea timpului ("calendarul de apă").

vezi şi alt simbol



BIBLIOGRAFIE:

*.* (2009) Dicţionar de simboluri (coord. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant), Editura Polirom, Iaşi
Evseev, I., (1994) Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Editura Amarcord, Timişoara